Criza si restantele bancare

Nu este zi in care cuvantul criza sa nu fie pomenit de zeci de ori, in mas-media, la butique, in supermarket sau in autobuz. De la extazul din toamna, cand alesii, cu o frenezie demna de cauze mai bune, se bateau in unanimitate pentru a vota dubalrea si triplarea salariilor viitorilor votanti, am ajuns la agonia zilelor de acum, cand guvernul se impleticeste si-si dezminte propriile comunicate in legatura cu eterna, de acum, dezbatere asupra grilei de salarizare unice.

Tablou clasic al eternei democratii, daca nu ar avea tusele negre ale viitorului apropiat, caci jocul cu turta si spuza va avea decontarea majora in prima parte a anului viitor, iar platitorul va fi, din nou, ca de fiecare data, etern datornica populatie a Romaniei.

Graitoare sunt cifrele publicate de BNR in noul raport asupra stabilitatii financiare ( publicat pe 29.06.2009 ). Astfel rata restantelor ( raportul procentual dintre restantele din sistemul bancar si volumul credtelor acordate ) a atins nivelul de 1,42 % ( feb. 2009 ). Daca in sine cifra nu este mare, tendinta este insa ingrijoratoare , pentru ca ea reflecta o dublare fata de acceasi perioada a anului trecut.

Restantele se manifesta mai ales in zona creditelor acordate in valuta ( lucru firesc tinand cont ca per ansamblu romanii s-au imprumutat mai mult in valuta, mizand pe stabilitatea ei in raport cu leul dar si tinand cont de ratele de dobanda mai mici). Restantele s-au triplat in valoare absoluta, reflectand clar incapacitatea creditatilor de a-si onora debitele.

Tot conform BNR, numarul persoanelor cu restante in plata creditelor de peste 20.000 lei a crescut cu 87%.

Avand criteriu distributia geografica a restantelor bancare, se detaseaza clar nefavorabil zona de sud-Muntenia. Rata ridicata a somajului si lipsa de cultura fianciara ( manifestata in primul rand prin dorinta stupida de indatorare peste limita de suportabilitate si pe de alta parte in pasivitatea legata de neplata datoriilor ) sunt factori hotaritori pentru intelegerea acestui fenomen. La polul opus se afla zona Bucuresti –Ilfov, care , desi ca volum total credite depaseste celelalte regiuni, la nr. de neplatitor sta bine ( cu putin peste 0,5% ). Observam totodata ca acesta zona a fost ocolita de spectrul somajului masiv, cu un procent de neocupare de ~1,8%.

Sa speram ca aceste date or sa aiba darul de a trezi din amortire executivul, care trebuie sa realizeze ca o prabusire a puterii de cumparare a populatiei va duce implicit si la incapacitatea de returnare a datoriilor de catre acesta, si, pe principiul dominoului, si bancile vor gripa ruginita economie romaneasca.

Si sa speram ca spectrul falimentului bancar nu va bantui alte generatii de romani, plata datoriilor institutiilor bancare in faliment fiind preluata la buget, deci de contribuabili, asa cum s-a intamplat deceniul trecut in Romania sau anul trecut in SUA, modelul nostru in ale democratiei si economiei de piata.